ГРАД СЕНКИ / ORASUL UMBRE

Orașul umbre
(Alexandrina Hristov)
 
Tu vorbești cam mult
Eu te ascult cuminte, cu inima fierbinte
Sau poate friptă
De când orașul a căzut
Va trece timpul
Tu vei înțelege și eu voi înțelege
Orașul nostru e distrus
Nu avem unde merge
A ars, orașul nostru viu a ars
A ars până la scrum
Vântul a spulberat
Și din ce-a rămas acum
Răsar mugurii din scrum
Răsar roșii ca un asfințit
Cum să zburăm acum
Peste orașul ... părăsit
Pământul fuge sub picioare
Nu se știe unde
Fuge mai departe
 
Ne rămân doar umbre, ne rămân doar umbre…
 
Azi mă iubești mai mult
Eu te ascult trăind cu inima pustie
Sau poate vie
De când orașul a murit
În care viață eu am mai fost și asta
Sfânta Mandragora
Tu mai crezi in Crăciunul fericit
S-a spart orașul nostru viu în mii de fluturi, amintiri
Am înțeles târziu cum începutul e sfârșit
Răsar mugurii din scrum, răsar
Roșii ca un trandafir
Ce îți dorești mai mult decât, decât un fir,
Subțire fir, de-abia ne ține in picioare
Nu se știe cum de pământul fuge mai departe
 
Ne rămân doar umbre, ne rămân doar umbre…
 
Град сенки
(Александрина Христов)
 
Много причаш,
слушам те пажљиво, успламтелог срца,
или можда прегорелог.
Пошто је град пао,
време ће проћи,
ти ћеш разумети и ја ћу разумети.
Наш град је уништен,
немамо где да одемо.
Горео је, горео је наш живи град,
изгорео је до пепела.
Дувао је ветар
и од оног што је остало сад
из пепела ничу пупољци,
црвени као залазак сунца.
Како сада летети
преко пустог града...
Земља бежи под ногама,
не зна се где,
бежи даље од нас.
 
Остале су нам само сенке, остале су нам само сенке...
 
Данас ме више волиш,
слушам те са празним срцем
или можда живим.
Пошто је град умро
у каквом сам животу био и ово?
Света Мандрагоро,
верујеш ли још увек у срећан Божић?
Наш живи град разбио се у хиљаде лептира, успомена,
касно сам схватио како је почетак крај.
Из пепела ничу пупољци, ничу
црвени као ружа.
Шта хоћеш више од нити,
од танког конца који нас једва држи на ногама.
Не зна се како земља бежи даље од нас.
 
Остале су нам само сенке, остале су нам само сенке...
 
(превео Гаврило Дошен)